Ultimii 500 de ani au fost martorii conflictelor de proporții monumentale dintre știință și credință, de la sentința de arest la domiciliu pe viață primită de Galileo în 1632, din cauza afirmației sale că sistemul nostru solar ar avea Soarele în centru, la „Procesul Maimuțelor“ din 1925, încleștarea titanică dintre Clarence Darrow și William Jennings Bryan asupra chestiunii dacă un profesor de liceu le-ar putea spune elevilor săi că oamenii evoluaseră din maimuţă (juriul a decis că nu). Profesorii de astăzi încă se mai luptă să predea evoluția; boli ale copilăriei de multă vreme eradicate încă mai izbucnesc în focare din cauza obiecțiunilor religioase față de vaccinare; în ciuda victoriilor legale, există încă dezbateri aprinse asupra dreptului la avort, a sinuciderii asistate și a homosexualității; oamenii de știință care se tem să nu rămână fără finanțare de la buget (controlată de comitete formate din politicieni ce neagă existența schimbărilor climatice) se agață de „împăciuitorism“ ca de ultimul refugiu – nu am putea să ne tolerăm reciproc convingerile și să ne înțelegem între noi? Biologul evoluționist Jerry A. Coyne nu ar putea să ne spună mai clar: răspunsul său este „un nu absolut“. Știința și religia sunt incompatibile pentru că dispun de metode diferite de a obține informații despre realitate, au metode diferite de a afirma că aceste cunoștințe sunt dovedite și, în final, ajung la concluzii conflictuale despre univers. „Cunoașterea“ dobândită de religie se află în conflict nu doar cu informațiile științifice, ci și cu ceea ce afirmă celelalte religii. În cele din urmă, metodele religiei, spre deosebire de cele ale științei, nu ne sunt de folos pentru a înțelege realitatea.
©2019 GoogleSite Terms of ServicePrivacyDevelopersArtistsAbout Google|Location: United StatesLanguage: English (United States)
By purchasing this item, you are transacting with Google Payments and agreeing to the Google Payments Terms of Service and Privacy Notice.