Iată ce ne mărturisește autoarea acestei cărți:
„1055 B. P. Hașdeu este povestea adolescenței unei generații de acum 40 de ani. Nu cred că există vreo persoană care a terminat Hașdeul și care să nu privească în urmă cu dragoste, nostalgie și fără pic de resentimente, indiferent câte note de trei a încasat sau câte nopți nedormite – în care a visat formule la matematică, fizică sau la chimie – a avut. Să fii licean la Hașdeu era nu numai o mare mândrie; era în primul rând o stare de spirit. Aveam impresia – sau chiar așa era – că suntem deosebiți. Și mi-am propus să povestesc viața noastră de liceeni, fără să fiu ipocrită și fără să laud pe cineva; să v-o povestesc exact așa cum era sau cum o simțeam eu.”