Rugăciune
Îţi mulţumesc de la bun început
Căci bunătatea ta a iertat in mine
insuficienţele teribile ale fiinţei mele,
Domn al sufletului meu, care-mi înflăcărează
existenţa esenţială – îţi promit:
Să nu mai pun niciodată la îndoială
Cuvântul din Biblia ta estetică,
poveşti care-mi ermetizează sensul subtil şi dens...
Sunt copleşită că am avut şansa să exist,
Să rezist în acest secol împuţit de amărăciune,
de nonsens, de şmecheri care-şi dansează hora macabră
lipsită de undă.
Tu exişti în atmosfera pe care o respir în fiecare zi,
îmi alini tristeţea funciară,
îndoielile, bănuielile, furiile intelectuale, oboselile, lirele, suspinele.
Să fii pentru totdeauna binecuvântat,
Tu, care m-ai făcut să-ţi văd şi să-ţi respir
Suflul candid şi infinit al unei înţelegeri fără bariere,
al unei iubiri infinite...
Iertare a Spiritului agitat, luciferic
care vrea să ştie tot în ciuda adevăratei esenţe...
Îţi dăruiesc inima mea,
Sufletul meu copilăros,
Ca să nu mai fii atât de singur,
mângâiat, iubit, alinat
de scriitura banală a unei muritoare...
Ţie, singurul meu echilibru existenţial.
Plâng într-o stare de fericire angelică.