Scrierile lui Virgil Andronescu reprezintă poezia elementelor Cosmosului. Sunt un voiaj complex cnosiologic care cuprinde toate dimensiunile timpului. Acestea au consistență și rezonanță prin profunzimea și simplitatea lor arhitecturală. Virgil Andronescu e un architect al ideilor Cuvânt. O asumare efectivă a stărilor existențiale, te face să regreți că ești om, dar să și te iubești ca om. A se vedea Versete contemporane: Scriu pentru a mă salva din ghearele durerilor personale și alunec în cotidian. Virgil Andronescu realizează efecte lirice puternice din fluxurile sale de conștiința de timp și spațiu care sunt numai ale lui, putem spune că sunt atât de personale, atât de numai ale lui încât devin un Cosmos individual, tragic, singular. De aceea a și scris Nu îmi apațin. - Zeno HALUPA, aforist