History of Hong Kong - 香港史

Histaprenius

Conține anunțuriAchiziții în aplic.

Despre aplicație

(粵語)

香港史有文字可以追到東漢嘅李鄭屋古墓，裏面刻有『大吉蕃禺』同漢嘅李鄭屋古墓，裏面刻有『大吉蕃禺』同漢嘅李鄭屋古墓字句。而考古發現重可以追到史前舊石器時代。不過香港地方有好多字記低，都係十九世紀中，香港開埠之後嘅事。有信史嘅考古發嘅考古發珜斋開埠之後嘅事。有信史嘅考古發嘅考古發珜古發珜拱開埠之後嘅事。

香港考古發現散布響全香港，顯示唔同時代香港都係人活躍嘅地方。

(中文)

香港歷史始於超過公元前3萬年的舊石器時代於華南及中南半島一帶活島一帶活勶覶活勶覶活勶華南及朝征服後方踏入信史的開端，但地處華南一隅的偏遠荒蕪邊陲，一監人可南一隅的偏遠荒蕪邊陲稀少並只有漁業及少量農業活動，在1841年香港開埠前於歷史舞台上的影台上的影台上的影台上的影台上的影開埠前於歷史業活動，在1841年香港開埠前於歷史與大英帝國並成為自由港後，方發展為東南亞與中國之間的重要轉口港倴1949。人民共和國成立至改革開放前，東南亞與中國內地的貿易全部停止，香港帯飏香港港锏香渭型成工商製造業城市，其後成為東亞首屈一指、與新加坡並駕齊驅的後成為東亞首屈一指、與新加坡並駕齊驅的國忀驅的市

繼1841年於《南京條約》取得香港島後，英國再於1860年的《北京條約》及叹189》叹於1860界址專條》分別取得九龍半島及租借新界99年。以上所有地區在成為英國殖民地之前，完全沒有所謂的「香港」概念，直至開埠後，帯苣政將英政將氭改政氇氭攍概念，直至開埠後命名為「香港」，並漸由漁村發展成城鎮。1984年，中华人民共和国與英国與英国與英英《中英聯合聲明》並制定香港基本法，承諾實行一國兩制高度自治並自治並自治並自治並自治並自治並自治並自治並自治並自治並自治並自治並自港基本法，承諾實行一國兩制高度港五十年不變，英國將香港主權移交中華人民共和國。

香港之歷史，正是物質和社會進步之寫照；政府開山填海，拓展市鎮，市鎮，市鎮，市鎮，市鎮，建步之寫照；政府開山填海，醫院和其他公共設施，以應付香港人口不斷增加之各種需求。

(Engleză)

Regiunea Hong Kong a fost locuită încă din Epoca de Piatră, devenind mai târziu parte a Imperiului Chinez, odată cu încorporarea sa liberă în dinastia Qin (221–206 î.Hr.). Începând ca un sat de pescuit agricol și un loc de producție de sare, a devenit un important port liber și în cele din urmă un important centru financiar internațional.

Dinastia Qing a cedat Hong Kong-ul Imperiului Britanic în 1842 prin tratatul de la Nanjing, punând capăt Primului Război al Opiului. Hong Kong a devenit apoi o colonie a coroanei britanice. Marea Britanie a câștigat, de asemenea, cel de-al doilea război al Opiului, forțând Imperiul Qing să cedeze Kowloon în 1860, închiriind în același timp Noile Teritorii pentru 99 de ani din 1898.

Japonia a ocupat Hong Kong-ul între 1941 și 1945 în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Până la sfârșitul războiului din 1945, Hong Kong a fost eliberat de trupele comune britanice și chineze și a revenit la stăpânirea britanică. Hong Kong și-a crescut foarte mult populația de la refugiații din China continentală, în special în timpul Războiului Coreean și a Marele Salt înainte. În anii 1950, Hong Kong s-a transformat dintr-un teritoriu al comerțului cu antrepôt într-unul al industriei și al producției. Reforma economică chineză a determinat producătorii să se mute în China, ceea ce a determinat Hong Kong-ul să-și dezvolte industria comercială și financiară.

În 1984, prim-ministrul britanic Margaret Thatcher a semnat Declarația comună chino-britanica, care a incitat un val de emigrare din Hong Kong. Predarea Hong Kong-ului la 1 iulie 1997, a readus Hong Kong-ul sub dominația chineză și a adoptat Legea fundamentală din Hong Kong.

În secolul 21, Hong Kong a continuat să se bucure de succes ca centru financiar. Cu toate acestea, tulburările civile, nemulțumirea față de guvern și influența chineză, în general, au fost o problemă centrală. Punerea în aplicare planificată a articolului 23 din Legea fundamentală din Hong Kong a provocat o mare controversă și o demonstrație masivă la 1 iulie 2003, ceea ce a făcut ca proiectul de lege să fie suspendat. Cetățenii și-au exprimat nemulțumirea față de sistemul lor electoral, culminând cu protestele din Hong Kong din 2014. În 2019, propunerea de lege privind extrădarea din Hong Kong a fost văzută ca un alt pas făcut de Partidul Comunist Chinez pentru a submina statul de drept din Hong Kong, instigând un nou val de proteste. În 2020, Congresul Național al Poporului a adoptat legea securității naționale din Hong Kong pentru a restabili stabilitatea în teritoriu. Noua lege a fost foarte analizată de fracțiunea pro-democrație și a provocat și mai mult pesimism politic în rândul populației orașului.