Ca domeniu integrator independent de cunoaștere, NLP s-a dezvoltat din diferite modele de psihologie practică, încorporând tot ce este mai bun din punct de vedere aplicat.
La început, NLP a fost foarte eclectic, dar de-a lungul timpului a dobândit o metodologie puternică, bazată în mare parte pe epistemologia lui Gregory Bateson și teoria lui despre transformări, lucrări despre ecologia minții, teoria comunicării, precum și teoria tipurilor logice ale lui Bertrand Russell, care a devenit prototipul nivelurilor logice în NLP.
În prima etapă a dezvoltării PNL, a început cu o simulare a lui Fritz Perls, fondatorul terapiei gestaltice, ținând cont de toate abordările și principiile de bază ale psihologiei gestaltice.
Prin urmare, modul în care NLP privește tiparele comportamentale și mentale se datorează în mare parte metodei Gestalt. Un alt „model” a fost celebrul hipnoterapeut Milton Erickson, care a folosit tipare lingvistice speciale în lucrarea sa care a creat stări de transă de diferite profunzimi.
John Grinder și-a obținut doctoratul în lingvistică, folosind opera lui Noam Chomsky, astfel încât devine destul de clar că lingvistica ar trebui să fie atribuită și rădăcinilor științifice ale PNL.
Autorii NLP au pornit de la ideea că procesele interne ale experienței subiective sunt reflectate în vorbirea și structurile lingvistice.
- Psihologia relațiilor
- Psihologia influenței
- Psihologia succesului
Ultima actualizare
21 dec. 2021
Cărți și lucrări de referință