Semnificația și beneficiile pocăinței
În budism, pocăința nu este un „botez” precum concepțiile altor religii, ci un act de recunoaștere cu îndrăzneală a greșelilor pentru a se corecta. Budismul nu crede niciodată că există un zeu care poate ierta sau acuza, dar Pocăința este o metodă de auto-reflecție.
Conceptul de pocăință
Buddha a lăudat adesea „În lume există două tipuri de oameni demni de laudă: prima clasă este persoana care nu are nicio vină, a doua clasă este persoana care s-a pocăit și s-a pocăit”. El afirmă cu hotărâre: „Dacă o persoană coboară și urcă în cele trei tărâmuri și se rostogolește pe cele șase căi, nu există o singură specie care să fie complet curată și nici o singură persoană fără păcat”. Toate ființele simțitoare din viața de zi cu zi nu sunt lipsite de greșeli create de accident sau scop. Un budist este cineva care îndrăznește să recunoască greșelile pe care le-a făcut.
În budism, pocăința nu este un „botez” sau o iertare, așa cum o fac concepțiile altor religii, ci este un act de a recunoaște cu îndrăzneală greșelile și apoi de a le corecta singur. Budismul nu crede niciodată că există un zeu care poate ierta sau acuza, dar Pocăința este o metodă de auto-reflecție, pentru a se sublima pentru fiecare copil budist pe calea monahismului și studiului budist. Aceasta poate fi văzută ca modalitatea de a transforma cele trei karme în procesul de perfecționare a personalității unei persoane de la statutul de persoană obișnuită la Budeitate.
Ce este pocăința?
Definiție: se numește Samma în sanscrită și se traduce prin „remușcări” în chineză. În sutra se spune: „Mărturisește fals, pocăiește-te dinainte, pocăiește-te la timp, pocăiește-te în trecut” (căiește-te mai întâi, eliberează-te mai târziu).
Astfel, pocăința este pocăința de sine, rușinată de greșelile care au fost făcute înainte, jurând să se schimbe și să nu îndrăznească să facă din nou acele greșeli. Cu alte cuvinte, pocăința este „pocăiți-vă și părăsiți”, aceasta este inima pocăinței. Dar dacă săvârșiți în mod regulat o crimă, atunci adesea vă pocăiți, apoi păcătuiți din nou și vă pocăiți, atunci nu are nicio semnificație și nu este metoda de pocăință predată de Buddha. Pocăința poate fi văzută ca îndrăzneala de a ne pocăi și de a admite greșelile lumii, atunci când facem pe cineva trist și supărat, vino și ne cerem scuze. Și în budism, din cauza acțiunilor greșite ale corpului, a vorbirii lipsite de pricepere și a gândurilor neglijente despre rău, acum realizând că și-au dezvăluit propriile greșeli, se pocăiesc cu seriozitate și sunt hotărâți să nu le repete.
Metode de pocăință: Ei știu că greșelile sunt făcute de minte, așa că trebuie să se pocăiască și de inimă, de aceea patriarhii au ales o serie de metode de pocăință atât în materie, cât și în fizic. Eseul penitențial pe care budiștii îl citesc cel mai des atunci când scriu o dharma penitențială:
Am creat multe fapte rele în trecut,
Totul din cauza lăcomiei fără început
Născut din trup, gură și minte
Toate, acum mă pocăiesc.
Despre pocăință:
Metoda pocăinței: Înființarea unui forum pentru a cere călugărilor să dovedească, pocăitul își prezintă greșelile cu sinceritate, pocăindu-se și nerepetându-le.
Prim-ministrul se pocăiește: Penitentul ar trebui să vină la altarul lui Buddha și Bodhisattva cu sinceritate pentru a se închina de la 1 zi, 7 zile până la 49 de zile, numai atunci când văd aspectul bun al lui Buddha și Bodhisattva sau floarea de lotus.
Pocăință cu nume roșu: Aceasta este o metodă de pocăință, compilată de Real Estate, un șaman al dinastiei Song, luată din 53 de titluri de Buddha din Sutra celor cinci treisprezece Buddha și 35 de titluri din Sutra Quan Duoc Vuong și Duoc Thuong.
Acesta este cel mai frecvent ritual penitencial folosit de pagodele vietnameze în zilele pocăinței.
În ceea ce privește motivul pocăinței:
Pocăința nenăscută: motivul pocăinței este pentru cei cu facultăți înalte, așa că aici cunoaștem doar prin această singură dharma cu două moduri de contemplare:
Contemplarea minții fără naștere: Acesta este principiul extras din Vajrayana Sutra: „Mintea trecutului nu poate fi, mintea prezentului nu poate fi și nici mintea viitorului nu poate fi”. Folosește metoda contemplației pentru a vedea clar: „Păcatul din minte se naște și din mintea care moare”.
Contemplarea celor nenăscuți: Observați adevărații generali ai fără naștere și a morții „în sfinți, nu crescând în cele obișnuite, nu descrescătoare”; Aceasta este doar pentru mintea adevărată, cunoașterea lui Buddha, corpul Dharma... Pentru că atunci când mintea adevărată este primită, generalii nașterii și morții nu mai sunt prezenți.
Ultima actualizare
3 mai 2022