Numele său provine din cuvântul grecesc "spiris", care înseamnă "coșuleț împletit", ca urmare a scufiei pe care o purta, din smerenie, în locul mitrei episcopale.
Din minunile Sfântului Spiridon sunt amintite:
În vreme de secetă a adus ploaie pe pământ.
Prin rugăciunea lui a oprit ploaia cea peste măsură.
A pus capăt foametei pricinuite de vânzătorii de grâu, dărâmându-le hambarele în care țineau grâul.
A preschimbat șarpele în aur, iar, după ce a scăpat pe sărac din lipsă, a prefăcut iarăși aurul în șarpe.
A oprit curgerile râurilor, și a întors pe păcătoși, făcându-i să-și mărturisească păcatele.
L-a vindecat pe Constantius (fiul lui Constantin cel Mare) de o boală fără leac prin atingerea acestuia.
A înviat-o pe fiica sa Irina pentru a-i descoperi locul în care pusese un vas de preț al unei femei.
A redat puterea de a vorbi unui diacon, căruia îi poruncise să spună o mică rugăciune pe vremea unei arșițe, iar acesta din cauza mândriei lungise rugăciunea și din această cauză amuțise.