Par šo e-grāmatu
Cartea începe prin a schița dimensiunile civilizației algoritmice implementate computațional, arătând că fondul digital al proceselor susține emergența și transformarea culturilor și practicilor umane ale vieții de zi cu zi, dar există și o primejdie, cea a ultimei alienări într-o totalizare a multitudinilor, rezultat al unui proces normativ de abstractizare, prin reducerea persoanei și socialului la date și procesare algoritmică, proces ajuns la apogeu. Urmează o analiză, în descendență kantiană, a posibilității experienței într-o lume digitală și virtuală, care e una reală, deplină, nu iluzorie, făcând fără sens granița dintre digital și non-digital. În continuare, atenția se îndreaptă către o abordare, în secvențe, a problemelor puse de mediul informațional dominant, adică internetul, cele legate de mediere și remediere sau ameliorare, ieșirea din epoca tiparului sau cea a televiziunii, dialectica dintre noi și mașinile noastre digitale și, nu în ultimul rând, erosul ca model platonician de mediere a înțelegerii. Turnura infocomputațională este tratată în penultimul capitol, având în centru o concepție nouă a bioeticii, care dă seama de natura noastră informațională și cum ea limitează sau extinde agenția morală astăzi. Cartea se încheie cu o meditație asupra celei mai recente „migrații” online, cea din pandemia de Covid-19, și pericolele sau provocările sale, atât de ordin cognitiv, cât și de ordin instituțional, al regulilor conviețuirii și cooperării.
Cartea se așază la intersecția dintre filosofie și etică, mai ales practică, antropologie, istorie și studiul noilor medii de informare și comunicare.
