Cei doi prieteni sunt protagoniști într-un bildungsroman format inițial din aspirații și filozofări adolescentine, presărate cu trimiteri literare și aluzii la Kafka, Nietzsche, Odiseu și divinitate. Mai apoi, capcana întinsă de suprapersonaj – Mexicul însuși – îi obligă să reconstituie în cheie modernă mitul lui Cain și Abel. Misterul personajelor este dezvăluit chiar de capul retezat al lui Iosua, abandonat pe o plajă de lângă Pacific. Pe măsură ce îi aflăm destinul, granița dintre bine și rău dispare.
CARLOS FUENTES (1928–2012) a fost unul dintre cei mai reprezentativi scriitori ai Boomului latino-american. Opera sa, elogiată de critici, a fost tradusă și publicată în peste patruzeci de țări. În afară de romane, a scris și numeroase povestiri, eseuri, piese de teatru și scenarii de film. Considerat un punct de referință al culturii mexicane, s-a implicat în viața politică și socială din țara sa și a ținut conferințe la universități de prestigiu ca Princeton, Harvard, Columbia și Cambridge.
Printre numeroasele premii și distincții care i s-au acordat se numără Premiul Rómulo Gallegos, Premiul Alfonso Reyes, Premiul Cervantes, Premiul Grinzane Cavour, Premiul Príncipe de Asturias pentru Literatură, Premiul Galileo și Legiunea de Onoare franceză.
Dintre cărțile sale, la Curtea Veche Publishing au fost traduse și vor fi reeditate Voința și norocul, Jilțul vulturului și Crezul meu.