Cele mai frumoase reportaje

Viorel Ilișoi

2020年6月 · Editura GRI

關於這本電子書

Reportajele lui Viorel Ilișoi te prind și te țin strâns, ca într-o îmbrățișare, până la sfârșit. Cele din volum te și urmăresc mult timp după aceea.

Autorul a îmbrăcat hainele gunoierilor și a lucrat alături de ei pentru a le cunoaște viața, a fost controlor de bilete în tramvaie, zilier într-o livadă de mere, pacient într-un spital de obezi, a stat alături de copiii bolnavi de cancer sau în mijlocul unei ultime șatre de nomazi, a urcat în sate părăsite, din munți, sau a coborât în mizeria urbană a drogaților și a hoților de buzunare.

De peste tot, asemenea unui neobosit colecționar, el s-a întors cu povești de viață autentice, pe care le-a redat cu o forță ce te face să simți fiecare frază ca o apăsare sau ca o mângâiere. Nu poți rămâne indiferent. Emoția năvălește de peste tot, ducând cu ea, ca un șuvoi, o cantitate mare de informație, ridicând deasupra textului, mereu, un mesaj cald, uman, care face din textele lui Viorel Ilișoi să fie mai mult decât niște reportaje: adevărate manifeste pentru om, pentru viață.

關於作者

Viorel Ilișoi este unanim recunoscut drept unul dintre cei mai buni jurnaliști autori de reportaje, continuând tradiția marilor maeștri ai genului: Brunea-Fox și Geo Bogza.

Născut la 13 februarie 1968, la Ringhilești, județul Botoșani; a crescut la Casa de Copii din Trușești. Debutează ca ziarist în primele zile ale anului 1990 și scrie, pe rând, la Atitudinea, Timpul, Național, Cotidianul și Jurnalul Național. În 1992 devine primul ziarist român postdecembrist condamnat pentru delict de presă, fiind condamnat definitiv la trei luni de închisoare, cu executare, pentru pamfletul „Saddam Hussein se ascunde la Botoșani”.

Activitatea publicistică i-a fost recompensată, printre altele, cu Premiul Presei Ieşene (1996 şi 1997), Premiul Reporter Numărul Unu, Premiul Fundaţiei Române pentru Jurnalism (1999), Premiul Clubului Român de Presă pentru Reportaj-Anchetă (2007), Premiul pentru Jurnalism Ecologic (2009), Premiul pentru cel mai bun text la The Industry Awards (2012), Premiul anual pentru jurnalism acordat de „Curierul literar și artistic” (2013), Trofeul Festivalului de film „Amatorul” (Chișinău, 2014), Premiul pentru Jurnalism Cultural la Gala „Oamenii TIMPULUI” (2014), Premiul „Vanda Condurache” pentru jurnalism, Premiul Național „Vasile Voiculescu” pentru publicistică.

Cărți publicate: „Necunoscutul Mihai Codreanu”, „Sărut-mâna, mama mea”, „Cele mai frumoase reportaje”, „Strălucitor”, coautor la alte 7 cărți.