Doctorul Garin

Vladimir Sorokin

Curtea Veche Publishing

Пра гэту электронную кнігу

În urmă cu zece ani, o furtună de zăpadă l-a împiedicat pe doctorul Garin să ajungă în satul Dolgoe și să vaccineze locuitorii împotriva unui virus bolivian, care transformă oamenii în zombi. În mod miraculos, doctorul nu moare înghețat în stepa înzăpezită, ci se întoarce în lumea post-apocaliptică, unde îi devin pacienți cele mai ridicole creaturi - foști lideri ai puterilor mondiale. Această lume, în care ceasurile sunt sculptate în piatră și iPhone-urile în lemn, este o adevărată enciclopedie a distopiei lui Sorokin, înzestrând din plin viitorul cu trăsăturile unui trecut dens. În ciuda ironiei obișnuite și a referințelor parodice la canonul prozei ruse, Doctorul Garin prezintă un nou nivel de anxietate: un gulag al unor ființe din mlaștină – rezultate în urma unui experiment sovietic – care se dovedește a fi mai terifiant decât o bombă atomică. O altă notă actuală radicală este lirismul emoționant. Pe ruinele unui univers distrus, un doctor de modă veche își va întâlni, va pierde și își va regăsi dragostea, pe care… o va trata pentru tot restul zilelor sale.

Noul roman al lui Vladimir Sorokin este o experiență cu totul neașteptată atât pentru scriitor, cât și pentru cititor, în primul rând din perspectiva genului: este un roman de aventuri captivant, neașteptat de optimist și cât se poate de fantezist. Dar, în același timp, trăsăturile caracteristice lui Sorokin și virajele de stil unice sunt prezente din plin. La fel ca și referințele la cărțile anterioare ale autorului. Doctorul Garin este, de altfel, o continuare a cărții Viscolul, publicată în 2010.

Звесткі пра аўтара

VLADIMIR SOROKIN (n. 1955) este un scriitor rus de factură postmodernă, unul dintre cei mai populari autori din literatura rusă contemporană. A scris romane, piese de teatru, nuvele și scenarii de teatru și film, precum și libretul pentru Copiii lui Rosenthal de Leonid Desiatnikov (2005), prima operă comandată de Teatrul Bolșoi după un sfert de secol.

În anii 1980, a făcut parte din scena underground a literaturii moscovite, unde s-a format ca scriitor, după ce vreme de un deceniu, în anii 1970, avusese o activitate de ilustrator de carte și artist vizual. Cărțile sale au fost traduse în peste douăzeci de limbi și sunt prezente în portofoliile unora dintre cele mai importante edituri din întreaga lume. Sorokin este laureat al premiilor Andrei Belîi și Maxim Gorki, al Premiului literar NOS, cât și al Premiului Bolșaia Kniga. În 2013, a fost finalist la Man Booker Prize.

Dintre cărțile sale, la Curtea Veche Publishing au mai fost traduse Gheața, Ziua opricinicului, Kremlinul de zahăr, Viscolul și Manaraga.