Rusoaica e un roman pe măsura timpului în care a aparut. Reconfortant pentru publicul interbelic, el îl reasigură pe cititor de faptul că actiunile omenești, chiar și cele aflate sub învelișul complex al culturii (aici: fuga dupa Rusoaica din romanele rusești), sunt naturale și primare – și ca instinctul sexual agresiv-irațional și, implicit, relațiile inegale dintre genuri fac parte din acestea.
Citită in context, se poate observa cum narațiunea respectivă promovează tacit un sistem de valori desuet. Totuși, ca de obicei, literatura reușește – cu sau fara voia autorului – să scoata in evidența anumite nuanțe ideologice importante, care au fost ascunse sau ignorate în trecut.