Carl Jung și Wolfgang Pauli au lucrat respectiv în domeniul psihicului și în domeniul fizicii materiei. Aceste două sectoare sunt considerate absolut incompatibile între ele. De fapt, materialismul științific neagă existența oricărei componente psihice în universul cunoscut.
În ciuda distanței enorme dintre disciplinele lor, cei doi oameni de știință au stabilit o colaborare care a durat mai mult de douăzeci de ani. În acea perioadă nu au încetat niciodată să caute un „element unificator”, capabil să reconcilieze, la nivel științific, teoriile dimensiunii psihice cu cele ale dimensiunii materiale.
Din păcate, ei nu au reușit să completeze această teorie în timpul vieții lor.
Cu toate acestea, ei au fost profeții unei noi interpretări științifice a universului. De fapt, evoluția cunoașterii în domeniul fizicii cuantice și, în special, confirmarea experimentală a unor fenomene precum încurcarea cuantică, și-au făcut teoriile actuale. Astăzi apare puternic ideea unui univers care nu este împărțit în „obiecte materiale”. Universul nu este divizat, ci constă dintr-o singură realitate, formată din spirit și materie. Aceasta este realitatea pe care Jung și Pauli au numit-o „Unus mundus”. Materia și psihicul au o demnitate egală și contribuie împreună la existența universului.
„Cenacolo” este un loc de cunoaștere și studiu. Credem că este cel mai potrivit mediu pentru reluarea activității de unde au părăsit Carl Jung și Wolfgang Pauli.
Putem afirma că, astăzi, actualitatea științifică le înnobilează cercetările și le proiectează spre interpretări și mai îndrăznețe decât își imaginaseră ei înșiși.
Carl Gustav Jung a fost un psiholog și psihoterapeut elvețian, bine cunoscut pentru teoriile sale despre inconștientul colectiv și despre sincronicitatea evenimentelor. Pauli este unul dintre părinții fizicii cuantice. Despre Pauli putem spune că în anul 1945 a primit Premiul Nobel pentru studiile sale pe un principiu de bază al mecanicii cuantice, cunoscut sub numele de „principiul excluderii Pauli”.