Â
âJurnalul lui 66Â s-a nÄscut din dorinČa Či nevoia de a spune adevÄrul despre incendiul din clubul Colectiv Či despre ceea ce i-a urmat. Am vrut sÄ vÄ ajut sÄ ÃŪnČelegeČi cÄ am fost â Či aČi fost â minČiČi atunci cÃĒnd ni s-a spus cÄ âavem tot ce ne trebuieâ. Mi-am dorit sÄ ČtiČi de ce atÃĒt de mulČi dintre noi au murit ÃŪn spitalele nevindecÄrii. Am ÃŪncercat sÄ descriu felul ÃŪn care am fost abandonaČi de sistemul medical dupÄ ce am scÄpat din acele sÄlaČuri ale suferinČei. Am Činut sÄ vÄ am alÄturi ÃŪn drumul anevoios, niciodatÄ ÃŪncheiat, spre recuperare. CÄci viaČa nu a mers ÃŪnainte dupÄ tragedie, ci s-a oprit acolo, ÃŪn cenuČa din container, Či a fost ÃŪnlocuitÄ cu o altÄ existenČÄ, ÃŪntr-un alt trup, dependent pentru totdeauna de proceduri medicale Či operaČii. Am sperat cÄ voi izbuti sÄ vÄ fac sÄ trÄiČi alÄturi de mine toate acestea pentru cÄ doar ÃŪmpreunÄ putem sÄ dÄm sens Či coerenČÄ ororilor din acele zile Či din anii care le-au urmat. Či, nu ÃŪn ultimul rÃĒnd, nÄdÄjduiesc cÄ vÄ veČi regÄsi ÃŪn patimile mele, ca victime ale corupČiei, din cauza cÄreia aproape fiecare romÃĒn are un Colectiv al sÄu. Dincolo de a fi confesiunea mea despre ce s-a petrecut ÃŪn noaptea de 30 octombrie 2015 Či dupÄ aceea, jurnalul este un testament indelebil pe care ÃŪl las RomÃĒniei, ÃŪn speranČa cÄ, ÃŪntr-o zi, asemenea tragedii nu vor mai fi posibile.â â ALEXANDRA FURNEA