Kuhusu kitabu pepe hiki
... Poetul Zaharia Mihail-Robert crește, parcă, de sus în jos, ca reflecția unui copac în apă... Avem de a face cu o forță, deseori, ascunsă în neajunsul de a nu fi înțeles, crezut și destul... Însă forța aceea se va manifesta la maturitate deplină, dacă nu cumva a evadat deja și înfruntă singură demonii libertății... /Ioan Pop/
Geometric vorbind, autorul se potrivește doar cu dezmățul lui lăuntric, cocoțat pe flancul unei inanități sufocate de supliciul talentului. Încă o ființă rătăcită – mi-am zis... E ciudat cum Zaharia Mihail-Robert nu se identifică doar cu valorile la care orice scriitor aspiră, o face și cu cele pe care le respinge. Cum poezia nu este posibilă fără coeficientul ei de exagerare, întâlnim și aici același sindrom avorat pe caldarâmul pierderii de minți. E introvertă sclipirea lui, e un sigiliu întipărit pe semnele lipsei de menire... de aceea presimt că acest nămol voluptos și balcanic îl urmărește mai tragic decât fantomele care îi dictează poezia... /Adrian Goia/
Descătușat în versul său, în căutarea sinelui superior, Zaharia Mihail-Robert surprinde cititorul prin sinceritatea și profunzimea sa. Așa cum el însuși scrie, poetul este o manifestare a poeziei, și nu invers.
Dialogul său cu divinitatea amprentează acut, demonstrând legătura specială pe care el o are cu forțele Universului. Fie că adresează întrebări prin versurile sale, fie că e parte a unei concluzii personale, Zaharia Mihail-Robert accentuează trăiri în poemele sale.
Habitatul liric împletește metafore pline de sensibilitate, pe care apoi ni le dăruiește nouă, cititorilor.
Indiferent de forma pe care o abordează în poezie, aduce un aer proaspăt contemporaneității, devenind un poet despre care cu siguranță vom auzi în freamătul anilor.
Personal, mă consider privilegiată să cunosc Omul și poetul deopotrivă, și să fiu parte a sufletului său. /Nicoleta Gordon/
