Am încercat să surprind în paginile acestei lucrări unele amănunte din gândirea românească cu privire la înfăptuirea actului literar de traducere, pornind de la cazul Faust – moment în care putem vorbi de traductologie la români. Folosind documente inedite, am avut șansa să pot reda fenomenul in nuce și să îl prezint pas cu pas, etapă cu etapă, în dialogul editură (factorul decizional) – traducător/tălmăcitor (factorul executiv). Pe Lucian Blaga l-am surprins, în anii crunți în care s-a aflat „sub vremi”, ca pe un erou dintr-o dramă crudă, din care a ieșit până la urmă victorios: urmare a geniului poetic, muncii și talentului său.Cu o experiență diplomatică de 13 ani – meserie pe care a slujit-o sub semnul: Semper Fidelis Patriae –, Lucian Blaga a păstrat în sânge comportamentul elegant, tactica de-a nu intra în dialog cu impostorii, ci de a-i ocoli cât mai mult cu putință. Le-a răspuns până la urmă, cu vârf și îndesat, atunci când opera se afla deja în mâinile cititorilor, în 1957. A făcut aceasta cu explicațiile de rigoare: istorice, culturale, lingvistice și de estetică traducțională, pe care le-am prezentat pe larg în demersul nostru, pentru că răspunsul lui Blaga a făcut și va face pentru totdeauna școală în traductologia românească.
Nicolae MAREȘ