Táto e‑kniha
[...]
„Moara cu noroc” e o nuvelă solidă, cu subiect de roman. Marile crescătorii de porci în pusta arădană şi moravurile sălbatice ale porcarilor au ceva din grandoarea istoriilor americane cu imense prerii şi cete de bizoni. Eroii principali sunt sămădăul Lică, comisar privat de porci, un hoţ şi un ucigaş, acoperit de cei interesaţi, şi cârciumarul Ghiţă, care crede că poate juca dublu în interes propriu între autorităţile de stat şi cele hoţeşti.
George Călinescu
Prozator, memorialist, dramaturg şi gazetar, Ioan Slavici este unul dintre marii noştri clasici. În timpul studiilor urmate la Viena l-a cunoscut pe Eminescu, iar întâlnirea lor s-a transformat într-o prietenie pe viaţă. A debutat în anul 1871 cu o comedie, Fata de birău, publicată în revista „Convorbiri literare”. Un moment important în dezvoltarea prozei româneşti îl constituie apariţia, în anul 1881, a volumului Novele din popor, cuprinzând titluri de referinţă pentru nuvelistica lui Ioan Slavici: Popa Tanda, Gura satului, La crucea din sat, Scormon, Budulea Taichii, Moara cu Noroc etc. În anul 1884 Slavici fondează ziarul „Tribuna”, în paginile căruia a militat pentru o literatură care să oglindească realitatea socială şi care să slujească aspiraţiilor populare. Din cauza unor articole în care erau revendicate drepturile românilor, ziarul este suprimat de către autorităţile maghiare. Din 1890 vine la Bucureşti, unde înfiinţează, cu I. L. Caragiale şi G. Coşbuc, revista „Vatra”, ale cărei principii se identifică cu cele ale „Tribunei”. Slavici a scris mai multe romane, între care străluceşte Mara (publicat în „Vatra” în 1894 şi în volum în 1906). Ioan Slavici este autorul unor frumoase poveşti pentru copii: Zâna Zorilor, Floriţa din codru, Ileana cea şireată, Doi feţi cu stea în frunte, Spaima-Zmeilor etc. Tema nuvelei Moara cu Noroc – capodoperă a creaţiei lui Slavici – o constituie analiza urmărilor grave, a consecinţelor nefaste pe care setea de îmbogăţire le poate avea asupra omului, asupra destinului său. Încălcarea normei morale anunţate în deschiderea nuvelei („Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit.”) generează întregul conflict al nuvelei.
Hodnotenia a recenzie
O autorovi
Prozator, memorialist, dramaturg şi gazetar, Ioan Slavici este unul dintre marii noştri clasici. În timpul studiilor urmate la Viena l-a cunoscut pe Eminescu, iar întâlnirea lor s-a transformat într-o prietenie pe viaţă. A debutat în anul 1871 cu o comedie, Fata de birău, publicată în revista „Convorbiri literare”. Un moment important în dezvoltarea prozei româneşti îl constituie apariţia, în anul 1881, a volumului Novele din popor, cuprinzând titluri de referinţă pentru nuvelistica lui Ioan Slavici: Popa Tanda, Gura satului, La crucea din sat, Scormon, Budulea Taichii, Moara cu Noroc etc. În anul 1884 Slavici fondează ziarul „Tribuna”, în paginile căruia a militat pentru o literatură care să oglindească realitatea socială şi care să slujească aspiraţiilor populare. Din cauza unor articole în care erau revendicate drepturile românilor, ziarul este suprimat de către autorităţile maghiare. Din 1890 vine la Bucureşti, unde înfiinţează, cu I. L. Caragiale şi G. Coşbuc, revista „Vatra”, ale cărei principii se identifică cu cele ale „Tribunei”. Slavici a scris mai multe romane, între care străluceşte Mara (publicat în „Vatra” în 1894 şi în volum în 1906). Ioan Slavici este autorul unor frumoase poveşti pentru copii: Zâna Zorilor, Floriţa din codru, Ileana cea şireată, Doi feţi cu stea în frunte, Spaima-Zmeilor etc. Tema nuvelei Moara cu Noroc – capodoperă a creaţiei lui Slavici – o constituie analiza urmărilor grave, a consecinţelor nefaste pe care setea de îmbogăţire le poate avea asupra omului, asupra destinului său. Încălcarea normei morale anunţate în deschiderea nuvelei („Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit.”) generează întregul conflict al nuvelei.
