„Autorul are o binemeritată recunoaștere în lumea literară, în cea filosofică și în cea teologică. Are o capacitate specială a de îmbina aceste registre cu un spirit de finețe rar întâlnit. Pentru o bună înțelegere a ceea ce el face, cred că aș putea să folosesc construcția filosoful teolog și teologul filosof – în sensul pozitiv în care a mai fost folosită pornind de la etichetarea filosoful poet și poetul filosof.
Valoarea deosebită a acestei cărți derivă din faptul că Nicolae Turcan instituie o filosofie a darului utilizând instrumentarul creștin al unei apologii a iubirii, care nu e nici teologică nici filosofică tocmai pentru că e profund existențială. Ea vizează condiția umană și sensul dezvoltării omului aflat la intersecția cu sine, cu ceilalți și cu Dumnezeu.” (Sandu Frunză)
„Reprezentant de seamă al «turnurii teologice a fenomenologiei franceze», Jean-Luc Marion rămâne unul dintre cei mai fascinanți gânditori ai timpului nostru, prin originalitatea fenomenologiei donației și prin deschiderea unor noi direcții de dialog cu teologia.
Din punct de vedere teologic, el practică o apologie postmetafizică, în care temele credinței creștine se regăsesc cu naturalețe alături de concepte fenomenologice precum icoana, fenomenul saturat, contra‑experiența, darul, revelația, reducția erotică și adonatul.
Separând riguros teologia și filosofia, el dovedește încă o dată că, după o modernitate antireligioasă și într‑o postmodernitate nihilistă, a crede și a gândi pot merge încă împreună, chiar dacă numai pânăla un punct, dincolo de care gândirea filosofică lasă cuvântul teologiei revelate, singura în măsură să rostească adecvat în istorie chemarea Dumnezeului celui viu.” (Nicolae Turcan)
București: Eikon, 2016.