„Ordinea viitoare a lumii înseamnă multe lucruri. Bunăoară, după euforia unificării din anii nouăzeci, Europa a intrat în criza exit-ului, ce nu se va opri fără o reorganizare cuprinzătoare. O reorganizare a economiei, luând în seamă nu numai reuşitele, ci şi consecinţele dramatice ale globalizării, a început deja. Resursele naturale îşi schimbă preţul. Chestiunea legitimării creşte în importanţă, iar republicanismul democratic renaşte. Discrepanţele sociale devin o temă importantă. Diferenţele de dezvoltare revin pe agenda internaţională. Puteri noi şi-au făcut loc la masa deciziilor. Supraputerile, plurale, au intrat în raporturile unei geometrii variabile.”