Chira Chiralina: Povestirile lui Adrian Zografi

amalgama
4
Free sample

Vagabond,  “om care nu adera la nimic”, “hamal de port dunărean” - cum îl desființa N. Iorga, călător alături de Nikos Kazantzakis, pomenit la “și alții” de Călinescu în a sa Istorie a literaturii române, dar la a cărui înmormântare este prezent Mircea Eliade… multe se pot spune despre Panait Istrati. 
Primul său roman, Chira Chiralina, este brutal. Sincer, încântă și luminează.

Suntem bucuroși să prezentăm în ediție digitală Chira Chiralina la 91 de ani de la apariția romanului în Franța. Prezenta ediție reproduce versiunea autorului în limba română aparută în anul 1934 la editura Ig. Hertz.
Read more
5.0
4 total
Loading...

Additional Information

Publisher
amalgama
Read more
Published on
Feb 21, 2015
Read more
Pages
129
Read more
ISBN
9786068679273
Read more
Language
Romanian
Read more
Genres
Fiction / Classics
Read more
Content Protection
This content is DRM protected.
Read more
Read Aloud
Available on Android devices
Read more

Reading information

Smartphones and Tablets

Install the Google Play Books app for Android and iPad/iPhone. It syncs automatically with your account and allows you to read online or offline wherever you are.

Laptops and Computers

You can read books purchased on Google Play using your computer's web browser.

eReaders and other devices

To read on e-ink devices like the Sony eReader or Barnes & Noble Nook, you'll need to download a file and transfer it to your device. Please follow the detailed Help center instructions to transfer the files to supported eReaders.
Publicat pentru prima oara sub forma de foileton in revista Russki Vestnik pe tot parcursul anului 1866 romanul Crima si pedeapsa este o analiza psihologica a crimei si a implicatiilor sale morale. „O fiinta superioara are oare dreptul sa savarseasca o crima daca aceasta este in folosul intregii umanitati?“ – iata intrebarea care il macina necontenit pe Raskolnikov un fost student idealist excentric si mizantrop in ceasurile lungi de meditatie din odaia sa stramta de la mansarda. Sub presiunea saraciei cumplite a insingurarii si a sentimentului de zadarnicie a tuturor aspiratiilor sale aceasta teorie indrazneata este pusa peste noapte in aplicare ducand la un dublu asasinat de o salbaticie care zguduie intreg orasul Sankt Petersburg. Dostoievski analizeaza cu intuitia unui fin psiholog cauzele crimei dilemele personajului sau pendularile sale launtrice intre bine si rau rational si irational psihologia ucigasului si a anchetatorului avansand in final posibilitatea mantuirii prin iubire umilinta si jertfa de sine. Original fascinant si tulburator romanul Crima si pedeapsa ilustreaza admirabil criza sociala si spirituala a epocii avand o influenta profunda asupra fictiunii secolului XX.„Dostoievski este singurul psiholog de la care mai pot invata ceva.“ (Friedrich Nietzche)„Un scriitor al carui interes se indreapta mai degraba catre conditia umana mizera catre pacat viciu si catre haurile poftei trupesti si ale pacatului decat catre nobletea sufletului si a trupului.“ (Thomas Mann)„Crima si pedeapsa este povestea unei idei pe care o intruchipeaza pro si contra toate personajele cartii si nu doar Raskolnikov: ideea naturilor superioare infrangand obstacolele a luptei cu stupidele prejudecati umanitariste a alesilor ce dispun in voie de inertul material uman a conducatorilor cu drepturi nelimitate si subjugand pe temeiul unui plan calculat la rece milioane de sclavi a fortei neinduratoare careia trebuie toti sa i se supuna fara sa cracneasca ideea cezarismului ideea napoleoniana ideea supraomului!“ (Ion Ianosi) „Frumusetea este un lucru pe cat de misterios pe atat de teribil iar asta mi se pare greu de suportat. Dumnezeu si diavolul se cearta si nu si-au ales alt teren de lupta decat omul.“ (F.M. Dostoievski)
„Chira Chiralina e prima mea operă şi-mi rămâne scumpă între toate... Şi poate că azi plângem amândoi pe ruinele unor năzuinţi cari ne-au fost deopotrivă de scumpe...“ (Panait ISTRATI)

Tragică, romantică, exotică, fermecătoare, plină de aventuri şi de pasiuni interzise, împletind viciul şi virtutea, abjecţia şi nobleţea, Chira Chiralina este una dintre cele mai tulburătoare scrieri din literatura română şi o neobosită pledoarie pentru libertate.
Tânăra Chira, ademenitoare şi naivă, îndrăzneaţă şi nesăbuită, îşi duce zilele alături de mama ei în petreceri şi răsfăţ. Seară de seară, cu o nepăsare sporită parcă de apăsarea sorţii, fata îşi primeşte oaspeţii într-un cadru sufocat de erotism, devenind, cu voie ori fără voie, idealul amăgitor al fratelui ei mai mic, Dragomir. Când, asemenea oricărei iluzii, Chira îi scapă tânărului printre degete, acesta porneşte pe urmele ei prin lumea cea mare, într-o călătorie care-i perverteşte sufletul şi-i îngenunchează spiritul. Odiseea levantină a căutării surorii iubite zugrăveşte un preţios tablou al Orientului la mijloc de secol XIX şi oferă impresionante lecţii de viaţă. La capătul drumului, hoinarul Dragomir, înţelepţit, îşi transpune experienţa pribegiei într-o poveste de o frumuseţe răscolitoare.

Scutite de grijile gospodăriei, cele două femei îşi petreceau vremea cu odihna, cu baia, cu toaleta, cu siropurile, cu mâncarea, cu narghilelele şi cu primirea curtezanilor. Nu uitau nici rugăciunile, dar nu se duceau niciodată la biserică, iar timpul sacrificat lui Dumnezeu era foarte scurt...
Şi, desigur, mama era mulţumită de ceea ce Dumnezeu voia ca ea să facă, fiindcă el nu vrea lucruri silnice.
El voia, mai întâi, ca mama şi fiica să stea în pat dimineaţa, cât le-o plăcea – loc potrivit pentru a ronţăi pesmeţi cu unt şi miere şi pentru a bea cafeaua cu lapte. Dumnezeu le poruncea apoi să se îmbăieze şi să-şi ungă corpul cu elixir de smirnă, să-şi înfrăgezeze obrajii cu abur de lapte fierbând la foc mic; să-şi facă părul lucios cu unt de migdale parfumat cu mosc; să-şi lustruiască unghiile cu o pensulă înmuiată în esenţă de anilină de acaju. Era apoi o întreagă daraveră cu toaleta genelor, sprâncenelor, buzelor şi obrajilor. Şi când totul era gata, urmau dejunul, fumatul şi siesta. Se trezeau când soarele era la chindie, pentru a arde aromate, pentru a bea siropuri şi în sfârşit pentru a începe marea dandana a zilei: cântecele, danţurile, cheful care ţinea până la miezul nopţii.

 

 Dünya Klasikleri serileri içinde belki de en fazla ihmal edilen yazarlardan biridir Panait Istrati. Herkesin Dostoyevski’den, Tolstoy’dan, Balzac’tan hiç olmazsa birkaç kitap ismi sayabildiği bugün, Panait Istrati maalesef samimiyetine, insana olan güvenine ve umuduna nispetle aynı ölçüde tanınmıyor. Belma Aksun’un enfes Türkçesiyle okurlarımızla buluşturduğumuz Akdeniz romanı hakkında bakın Istrati’nin kendisi neler diyor: Neden iyiliğin kötülüğe galebe çalması konusunda bu kadar duyarlıyız? Neden namussuzun yenik düşmesinden sevinç duyarız? Çünkü iyi olarak doğmuşuzdur. Ama bu zafer ve bu yenilgi insanlara romanlarda, tiyatroda ve ekranlarda değil yaşanan hayatta kanıtlanmalıdır. İşte pek nadiren, binde bir yapılan budur. Nadiren yapılmasının iki sebebi vardır: Her ne kadar insan, öncelikle iyi olarak dünyaya gelmişse de aynı zamanda kendini beğenmiş, kibirli, bencil bir yaratıktır da. Hayatta cömertçe davranmak çok zor olduğundan, insanların büyük çoğunluğu tamamen aksi yönde hareket eder. Oysa benim hayatım boyunca –çok acılı bir hayattı bu– elimden geldiğince en eksiksiz olarak yaptığım yegâne eylem, bu zorluğu yenmek yani cömertçe davranmak olmuştur. Evet, hayatımın en ufak bir soğuk algınlığının insafına kaldığı bugün, evet herkesin önünde, açıkça şunu söyleyebilirim: Hayatımı arayıp tarayın, onda benim aleyhimde istediğiniz her şeyi bulursunuz ama insanlığa felaket getiren o kusuru; bencilliği bulamazsınız. Benim Adrien Zograffi’m budur işte. Adrien, söz gelimi cömertçe, mertçe yaşayabilmek ya da yaşamak zorunda olmak için ille de umursamaz ya da erdemli olmak gerekmediğini kanıtlar. Zira cömertlik, mertlik, ruhu bencillikten daha fazla tatmin eder, haz verir. Hayat, evrensel acıların ortasında sefalete karşı sadece güvende olunduğu, ya da bugünkü kıyamet ortamında artistlerin, ahlakçıların çoğu gibi, muhteşem bir villada, etrafı güzel kadınlar, dalkavuk dostlar, süper limuzinler, güzel köpeklerle çevrili olarak yaşandığı zaman güzel değildir. Belki de hayat, hemen herkesin yaptığı gibi tüm imkânlara ve hatta zevke sahip olduktan sonra, her tür utanç yükünden azade bir vicdanla kuru tahta üzerinde ölürken daha güzeldir. Zira yolsuz, elektriksiz ve hatta hijyensiz de yaşanabilir ama temiz ruhlar olmadan yaşanmaz.

[ Ötüken Neşriyat ]

©2018 GoogleSite Terms of ServicePrivacyDevelopersArtistsAbout Google|Location: United StatesLanguage: English
By purchasing this item, you are transacting with Google Payments and agreeing to the Google Payments Terms of Service and Privacy Notice.