Profetismul israelit în documentele biblice: între fals şi autentic

Silviu Tatu‏

آبان ۲۰۱۴ · TexaRom LLC

درباره این ای-کتاب

 Profetismul israelit s-a dezvoltat în contextul societăţii antice a Orientului Apropiat. Este natural ca influenţe din culturile limitrofe să se resimtă asupra sa. Lucrarea investighează contribuţia culturilor din Mesopotamia, Anatolia, Levant şi Egipt asupra profetismului israelit, în măsura în care acestea au fost relevante pentru înţelegerea fenomenului israelit.

Departe de a fi fost un fenomen religios unitar, profetismul israelit a manifestat varietăţi mai mult sau mai puţin originale, mai mult sau mai puţin coerente cu iahvismul părinţilor întemeietori. Dintre toţi profeţii, cei iahvişti s-au străduit să păstreze aprinsă flacăra monoteismului în Ţara Făgăduinţei, în ciuda unui interes popular scăzut pentru valorile sale şi a preferinţei pentru alternative contrafăcute.

Lucrarea identifică însuşirile profetului iahvist aşa cum sunt ele reflectate de reprezentanţii genului din galeria iniţiată de patriarhi şi încheiată cu profeţii scriitori. Fiind, de regulă, o ocupaţie temporară şi vocaţională, descrierea fenomenului atinge şi manifestarea sa printre mireni şi printre femei. Sunt discutate atât tehnicile preferate de profeţii iahvişti pentru receptarea mesajelor: sorţii, efodul, visul, precum şi fenomenele profetice specifice activităţii profetice şi genului literar creat de aceasta: experienţa extatică, săvârşirea de miracole şi vindecări, predicţia şi acţiunile simbolice.

Printre sursele primare, alături de textele biblice stau texte din arhivele asiriene, arameice, hitite, ugaritice şi egiptene (tăbliţe de lut, papirusuri, suluri sau codexuri), dar şi fragmente de pe ostraca, de pe sigilii, sau de pe monumente. Interpreţii contemporani ai documentelor antice consultaţi permit atingerea unor soluţii credibile la problematica abordată şi integrarea lucrării în contextul cercetării ştiinţifice de actualitate

درباره نویسنده

Nothing provided