Copila frumoasă din „Adevăr sau provocare” rămâne singură și este aruncată fără milă în stradă, înfruntând brutalitatea violurilor, vulgaritatea prostituției, disperarea, lipsa de șansă, moartea tupilată în toate ungherele nopții. Legea nu răspunde, nu apără, închide ochii, însă lucrurile nu vor rămâne așa...
Să intrăm în viețile tinerilor pictori din romanul „Răzbunarea Darinei”, ajunși la maturitate. Cu unii viața a fost blândă, generoasă; cu alții a fost pur și simplu atroce. Vor reuși, oare, împreună, să echilibreze balanța și să găsească drumul spre dreptate?
Tuşa extremelor
Cu o timpurie şi atentă ucenicie literară, petrecută sub oblăduirea neuitatului descoperitor şi crescător de talente poetice, a profesorului inimos Tudor Opriş, dar şi a poeţilor bârlădeni, Cristian Simionescu şi Simion Bogdănescu, tânăra şi înzestrata Raluca Anghel a debutat editorial cu volumul de poezie „Dileme” (2001), chiar în perioada liceană.
A urmat o vreme cu alte zboruri, în alte puncte cardinale şi părea că floreta cuvântului artistic s-a pierdut ori a fost uitată într-o panoplie dintr-un castel părăsit.
Când, pe neaşteptate, în 2020, an extremist şi terorizant pentru întreaga planetă, Raluca Anghel revine, surprinzător, cu masivul roman de dragoste, ce apropie şi exclude, numit „Adevăr sau Provocare”. Încurajată de realizare şi de efortul însingurat al creaţiei, revine acum cu o nouă operă romanescă (o continuare, în fapt), botezată „Răzbunarea Darinei”.
Estetic, dacă este s-o circumscriem, unifică original expresionismul poetic, naturalismul (mai ales lingvistic şi faptic, prin „felia de viaţă”) şi realismul cu ceva funcţii iconice verosimile, depăşite, în anume pagini, de situaţii incredibile, epatante.
„Răzbunarea Darinei” încrucişează, la modul flexibil, punctat cu abilitate, narativitatea omniscientă şi omniprezentă, cu descrierea poetică, fie pitorească, fie psihologizantă şi cu didascaliile atât de bine cunoscute ale genului dramatic.
Ca temă şi ca subiect literar, pendulează între dragoste, aventură (cu eschive poliţiste) şi răzbunarea crudă, neiertătoare, după legea talionului. Prin apăsarea sufocantă a chinului în conştiinţă şi prin unele reflecţii existenţiale, generatoare de nelinişte, adaugă o aură de bună eseistică, mai ales eticistă, de provenienţă camusiană: „Viaţa ni se sfârşeşte tuturor, este o chestiune de timp. Însă important este ce facem până acolo, cine alegem să fim.” Existenţa personajelor este marcată între fatum (ceea ce este dat, soartă) şi destin (existenţialist camusian, ceea ce el se face, devine prin forţele lui însuşi). Aceste două viziuni eseistice (ca-n „Mitul lui Sisif” şi „Omul revoltat”), uneori se ating, prin reducere la absurd.
Aventura vieţii globalizante de astăzi o face pe autoare să insiste (poate prea mult) asupra senzaţiilor tari, dezagreabile, incluse nu atât într-o estetică a urâtului, cât într-o vânare intenţionată a situaţiilor sadice, masochiste, care adună unele personaje, a căror evoluţie se înscrie în extremism, de la angelic la demonic, poate un tribut plătit serialelor nord-americane (unde se vorbeşte mult şi nu se face nimic altceva) sau celor sud-americane , pline de sentimentalisme contrafăcute.
Această tuşă a extremelor devine antrenantă pentru posibili cititori dornici de intrigi poliţiste, credibilă, dacă ne gândim la explozia de imoralitate internaţională actuală.
Interesul estetic major al acestei cărţi se află, cred eu, în firul poetic, susţinut psihologic şi lingvistic, motivat ideatic, salvând-o de la serial şi mediocritate.
Prozatoarea Raluca Anghel poate continua cu succes discursul său narativ – dramatic – poetic, îşi poate perfecţiona expresivitatea limbajului artistic asemenea unei inteligente floretiste în stare să unifice tuşa extremelor.
Simion Bogdănescu