Romanul existenţialist postbelic: Marin Preda, Augustin Buzura, Nicolae Breban

Victor Tiţa

май 2011 · Victor Tiţa

Пра гэту электронную кнігу

 Cartea "Romanul existenţialist postbelic: Marin PREDA, Augustin BUZURA, Nicolae BREBAN" urmăreşte formarea unei grile a filosofiei existenţialiste de sorginte europeană şi aplicarea ei în romane româneşti din perioada postbelică, pentru a demonstra, uneori refugiul scriiturii către idei existenţialiste, fără a se clama sorgintea lor. Existenţialismul în romane ale lui Marin Preda, Augustin Buzura sau Nicolae Breban îşi face apariţia utilizând un culoar care respecta rigorile cenzurii, dar şi cerinţele cititorilor dornici de literatură. Se găsesc, astfel, influenţe ale marilor scriitori existenţialişti care merită studiate la suprafaţă, în condiţiile în care valorificarea noţiunilor existenţialiste preluate din opera lui Sartre, fie ea filozofică sau literară, ori din scrierile lui Camus sau din opera insolită a lui Kafka nu poate fi negată. Nu se putea susţine că trăim într-o societate absurdă, pentru că regimul comunist trebuia să reprezinte orânduirea perfectă. Cenzura nu a permis să se scrie despre o societate care corupe oamenii, îi transformă şi, în cele din urmă, în termenii lui Augustin Buzura, le provoca o moarte psihică, dar se putea scrie despre o religie nouă care, însă, întrona o altă lume, pervertindu-i pe oamenii vechi. Nu era voie, într-o anumită perioadă, să se scrie despre situaţii limită pentru care elemente din „societatea perfectă‖ erau de vină şi s-a găsit culoarul situaţiilor limită generate de existenţa dintr-o zonă socială care trebuia reformată. Compromisurile făcute uneori regimului comunist şi aparatului său de propagandă au menirea de a evidenţia şi mai mult caracterul existenţial al ideilor care se desprind, aproape firesc, din romanele studiate.