Fiecare autoanaliză reușită sporește încrederea în sine, dar există și un alt câștig, datorat faptului că ai cucerit în întregime un teritoriu prin inițiativă proprie, perseverență și curaj. Acest efect se manifestă în analiză, ca și în alte aspecte ale vieții. Să găsești de unul singur o cărare pe munte îți dă un sentiment mai deplin de putere, decât să mergi pe poteca indicată, deși efortul și rezultatul sunt aceleași. O astfel de realizare nu-ți insuflă numai o mândrie justificată, ci și un sentiment de încredere în propria capacitate de a te confrunta cu situații grele și de a nu te simți pierdut în lipsa îndrumării.
Autoanaliza este o încercare de a fi pacient și psihanalist în același timp. Să nu uităm că acest proces este nu numai suma dintre travaliul analistului și cel al pacientului, dar și o relație umană. Faptul că sunt implicate două persoane are o influență considerabilă asupra contribuției fiecăreia. Pacientul are trei sarcini principale. Prima este să se exprime cât mai complet și sincer cu putință. A doua este să devină conștient de forțele pulsionale inconștiente și influența lor asupra vieții sale. Iar a treia e să-și dezvolte capacitatea de a schimba acele atitudini care îi perturbă relațiile cu sine însuși și cu lumea din jurul lui. [...] Dacă pacientul are capacitatea de a lucra singur pentru a găsi soluția la o problemă, poate fi oare folosită această capacitate de o manieră deliberată?