Ion Bălan
Poetul despre care spuneam că a inventat, într-un fel, îndatorat fiind jurnalismului, editorialul haiku ca specie lirică, Mihai Vintilă, revine cu o aceeaşi obsesie pentru felul în care putem sau nu spune adevărul…
Aparent, formei i se dă prioritate în raport cu substanţa, autocritica aducându-şi o contribuţie la această punere în abis care este forma de artă practicată momentan, exagerând mai mult sau mai puţin, de către M.Vintilă. O punere în neant, dacă ne luăm după conţinutul poemului „Coborârea în abis”, unde se forţează limitele limbajului: „Nu sunt poate poet/ N-am fost şi nu voi fi/ Numai că uneori mă rod cuvintele/ Şi muşcătura lor devine sânge/ Şi mişcă-n vene cu putere/ Ajunge-n creier şi supune/ Voinţa de-a nu fi./ din ne-poet, ne-fost,/ M-am transformat/ Şi versul învăluit în mine/ Respiră, bea,/ Degetele tremură-n scris/ Şi gândul meu coboară-n abis/ Poet de azi,/ Ne-fost de vis.” (p.9)
Mihai VINTILĂ s-a născut la 25 martie 1973 în București. Este licențiat în economie din 1997 și în drept din 2010. Se numără printre membrii fondatori ai Mișcării Literare Litera 13 și este redactor șef al revistei Litera 13. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (U.Z.P.R.).