CĂLIN MIHĂILEANU, UN ARISTOCRAT AL ENERGETICII ROMÂNEȘTI
About this ebook
Am acceptat fără ezitare rugămintea autorilor de a prefața această Monografie, fiind conștient de la început la ce mă angajez și la greutatea înfăptuirii acestui act.
Călin Mihăileanu, a cărui viață s-a desfășurat în sincronism cu viața energeticii moderne a României, merită această monografie, iar apariția unei lucrări care să sintetizeze „cine a fost”, „ce a făcut” și cum se înscrie el în istoria energeticii românești, devenind „un model pentru generațiile tinere“ este un autentic act de cultură, nu ușor de înfăptuit, dar care trebuia făcut!
De obicei, cel care se încumetă a prefața o lucrare este obligat să se întrebe și să încerce să înțeleagă motivele care i-au determinat pe autori să o scrie. Parcurgându-i rândurile, înțelegi că motivația de a scrie această Monografie a fost considerația – aș spune chiar dragostea – pe care autorii au avut-o față de un om alături de care s-au aflat pe parcursul carierei lor profesionale, o personalitate a ingineriei românești și un lider al ei.
Autorii și-au propus să scrie o Monografie. În realitate, însă, cartea este un roman care își propune să vorbească despre un om pe care viața l-a încercat în multe situații, dar a avut tăria de a se ridica de fiecare dată, care a avut multe satisfacții profesionale, dar și neîmpliniri, care „a ars” – dând în jur lumină –, un om de cultură, apropiat de cei pe care i-a condus sau care i-au fost colaboratori.
Eroul acestui roman este Călin Mihăileanu, iar energetica, scena pe care-și va etala calitățile profesionale și omenia lui, cu numeroșii pași pe care i-a făcut de la începuturi până când a părăsit-o, cu numeroșii colaboratori pe care i-a avut și care, în timp, i-au devenit prieteni, cu împlinirile și neîmplinirile avute.
Călin Mihăileanu s-a bucurat de o aleasă educație: a învățat într-o școală cunoscută prin profesorii, dar și prin cei care au trecut prin ea – Liceul „Moise Nicoară” de la Arad –, a fost student al Facultății de Electromecanică – cu tradiții în Politehnica Bucureșteană, apropiat discipol al marelui Constantin Budeanu, în a cărui catedră va activa în viitor, bursier al lui și al Societății de Gaz și Electricitate. Anii 1940–1945 sunt ani premergători ai unei epoci cu multe frământări, în care Călin Mihăileanu, eroul acestui roman, proaspăt absolvent, va fi obligat să acționeze.
Prima încercare pe care viața i-o administrează este că, după terminarea facultății, nu poate ajunge angajat la Societatea de Gaz și Electricitate, condusă de Nicolae Caranfil, care se detașa prin proiectele realizate în energie, întrucât acesta pleacă în America, iar cei rămași nu-și mai aduc aminte că au avut un bursier de care ar avea nevoie. Călin Mihăileanu este obligat să caute altceva! Șansa îl duce la SAR Concordia Câmpina – o unitate de elită a electricității românești – și, de aici începe întregul periplu al călătoriei prin diverse sectoare ale energeticii românești, cu alte funcții și preocupări care-i întregesc nivelul de cunoștințe. În fiecare dintre aceste locuri se detașează prin profesionalitate, prin setea de a cunoaște și capacitatea de a conduce. O spun oamenii, prin minunatele rânduri pe care le-au scris despre el în această Monografie!
Din rândurile scrise de autori se desprinde faptul că încercările pe care a trebuit să le suporte Călin Mihăileanu în viață nu l-au înfrânt niciodată, dându-i tăria de a merge mai departe, din convingerea pe care a avut-o – și care s-a și verificat în întreaga sa viață – aceea că valoarea profesională și onestitatea pot deveni scutul împotriva oricărei provocări. Acest fapt rezultă și din spusele autorilor care subliniază că, ori de câte ori a avut o încercare – vezi reținerile la securitate în cazul unor accidente în rețeaua electrică sau numeroasele schimbări din funcții, pe motive discutabile, a avut forța de a merge mai departe, convingând pe cei care i-au acordat încredere de onestitatea și capacitatea sa profesională, calități care-l vor recomanda a fi promovat în numeroase funcții de conducere: director și director general al unor direcții tehnice, director de institute de cercetare, decorarea cu înalte Ordine ale statului român.
Valoarea sa profesională și onestitatea pe care le-a dovedit în numeroasele situații au reprezentat scutul său de apărare. Lucrarea reușește să-l prezinte pe Călin Mihăileanu sub multiplele fațete pe care acesta le-a avut. Profesional, prin activitatea sa inginerească sau de cercetare, el a fost un lider al Energeticii – în reprezentarea națională, a fost un strălucit și apreciat „ambasador al energeticii” – prin participarea la mari activități internaționale: Consiliul Internațional al Marilor Reţele Electrice, Consiliul Mondial al Energiei, acțiuni guvernamentale, expert ONU –, „un aristocrat“ ca noblețea modului său de comportare.
Este marele merit al autorilor care, pe lângă bogata cercetare a fondului documentar privitor la Călin Mihăileanu, pe lângă propriile lor amintiri, să le adauge și pe cele ale unor numeroși foști colaboratori care întregesc imaginea unei personalități științifice de excepție ce trebuie înscrisă în memoria timpului. Aș mai adăuga ceva care crește și mai mult valoarea lucrării, și anume, introducerea unor luări de poziție ale lui Călin Mihăileanu cu ocazia numeroaselor întâlniri ale electricienilor, fiind întotdeauna o prezență așteptată de participanți.
Autorii îl considera pe Călin Mihăileanu „un domn”, un „aristocrat” prin comportamentul față de cei din jur, tratați cu respect și prietenie, dovadă fiind și cei „mulți“ care i-au fost și care-i mai sunt alături. Amândoi, și el și eu, fiind directori de Institute Centrale de Cercetare în aceeași perioadă, pot confirma cele prezentate în carte, înțelepciunea sa în conducerea unor colective pornind de la ideea și practica pe care și-a câștigat-o din întreaga sa activitate, „că pentru a conduce, trebuie să accepți a fi condus și că director nu poți fi tot timpul” și din deschiderile științifice pe care le-a promovat în ICEMENERG. Un optimist prin întreaga sa ființă, apt să detensioneze orice situație tensionată grație umorului său fin, calmul olimpian pe care-l afișa și logica intervenției.
Sunt convins că apariția acestei lucrări – și mi-aș dori să mai prefațez lucrări de acest gen – va fi primită de cititori cu interes și plăcere, că lucrarea va lăsa în memoria timpului o operă și oameni care, cu pasiune, au adus energetica românească la ceea ce este astăzi, adresând mulțumiri autorilor și celor care au participat la elaborarea acesteia, prin oferirea multor informații necunoscute publicului, rigoarea dar și pasiunea cu care ele au fost prezentate.
În rândul cărților scrise din istoria tehnicii românești, prezenta Monografie se impune ca o lucrare de referință, nu doar prin prezentarea inginerului, a cadrului didactic și a cercetătorului Călin Mihăileanu, ci și al epocii în care acesta a trăit, o frescă în care oameni și fapte au făcut ca energetica românească să devină an de an mai puternică și să cunoască sincera apreciere a comunității energetice mondiale.
Cartea va rămâne nu doar prin contribuția lui Călin Mihăileanu, ca lider în dezvoltarea energeticii, dar și al „furnicilor” adesea nevăzute, dar al căror efort a condus la tot ce avem astăzi în energetica românească. Reflectând la tot ce a însemnat această perioadă – Călin Mihăileanu a intrat în facultate înainte de terminarea celui de al doilea război mondial și a început să lucreze odată cu planul de electrificare a țării, conceput încă din anii energeticii lui Dimitrie Leonida – , cred că lucrarea nu prezintă doar un om, ci o epocă cu care acesta s-a contopit și că va fi o mărturie a năzuinței omului spre progres și va îndemna la reflecție atunci când va fi citită.
Filosoful englez Francis Bacon spunea în una din cugetările sale: „Dacă inventarea corabiei este socotită atât de nobilă, cu atât mai mult s-ar cuveni să venerăm cărțile, care, precum corăbiile traversează întinsele mări ale timpului și îngăduie epocilor celor mai îndepărtate să participe la înțelepciune, la lumină”. Iar lucrarea „Călin Mihăileanu, un aristocrat al energeticii românești“ având ca autori pe Dumitru Manea, Elena Ratcu și Adriana Vasilescu, cu siguranță că, asemenea unei corăbii, va călători pe marea timpului, ducând cu ea căutările energeticienilor români, speranțele și orgoliul lor tehnic de a nu fi mai prejos decât cei „din alte lumi“, contribuind prin înțelepciune reușitelor la marile realizări ale energeticii românești ...
Florin Teodor Tănăsescu
5 Noiembrie 2020
About the author
Dumitru MANEA este absolvent al Institutului Politehnic București, Facultatea de Energetică, Secția Centrale Nucleare-electrice în anul 1974, cu experiență de peste patru decenii în cercetare sau structuri organizatorice și societăți comerciale din industria energiei electrice și termice.
https://dumitrumanea.blogspot.
A fost cercetător științific la ICEMENERG (1974– 1983), inspector principal de specialitate în Ministerul Energiei Electrice (1983–1992), șef serviciu tarifare (1992–1996) și serviciu cooperare internațională în RENEL-CONEL (1996–2000), șef serviciu cooperare internațională și privatizare și director de program în Termoelectrica și Electrocentrale București (2000–2005).
Din anul 2005 a activat până la pensionare, la sfârșitul anului 2016, în sectorul privat, ca Director de vânzări și Director departament mediu la Alstom Power România și General Electric România.
A desfășurat o bogată activitate în structurile de expertiză și în Comitetul Director al UNIPEDE și EURELECTRIC (1991–2004), fiind și secretarul Comitetului Membru Român pentru UNIPEDE și EURELECTRIC (1991–2001). În perioada 1983–1984 a fost membru în Comitetul CAER la tema nr. 4 „Elaborarea de metode eficiente, fundamentate ştiinţific, pentru folosirea căldurii evacuate din CTE şi CNE, precum şi a resurselor de energie regenerabile (RER) rezultate din unităţile industriale, pentru încălzirea centralizată a locuinţelor şi serelor”. A fost membru al Grupului Regional de Lucru pentru cooperarea în domeniul energiei în zona Mării Negre și Asiei Centrale – REWG (1996–2001), membru al International Steering Committee pentru „World Renewable Energy Congress”, membru fondator în 1990 al Societății Inginerilor Energeticieni din România (SIER) si al Asociației Tehnice pentru Economisirea Energiei din România (ATEER). A fost membru al Asociației Oamenilor de Știință din România (AOSR) din anul 1982.
A coordonat 20 de teme de cercetare în domeniul surselor noi de energie și al utilizării căldurii de potențial termic scăzut cu ajutorul pompelor de căldură. Este autor sau coautor a 42 de cărți sau sinteze documentare publicate în Editura Tehnică, Editura Academiei sau INID și a peste 150 de articole publicate în reviste de specialitate din țară sau străinătate (din care peste 40 în revista „Energetica”), sau prezentate la conferințe și congrese interne și internaționale. Este autor a două brevete de invenție.
Din ianuarie 2021 este redactorul revistei „Energetica”.
Este membru al IRE și CNR-CME.
Elena RATCU este absolventă a Universității București – Facultatea de limbi germanice, în anul 1974.
Din anul 2011 până în prezent este consilier în cadrul Comitetului Național Român al Consiliului
Mondial al Energiei (CNR-CME).
Lucrează de peste 40 de ani în sectorul energetic unde a îndeplinit pe rând funcțiile de șef al departamentului de relații internaționale la ICEMENERG
(1975–1997), director de Relații Publice Comunicare la RENEL/CONEL (1997–2000), Secretar General al
Transelectrica (2000–2010). A fost redactor-şef al Buletinului „Impuls“, editat, timp de 15 ani de RENEL, CONEL și Transelectrica, redactor al revistei „Patronat E“, editată de Federația Patronală Energetica și este redactor și autor a numeroase articole publicate în „Mesagerul Energetic“, editat lunar de către CNR-CME.
În anul 2011 a fondat Programului de tineret „Future Energy Leaders of Romania- FEL Romania” în cadrul CNR-CME, al cărui manager a fost între anii 2011–2016, iar din anul 2012 a inițiat și realizează rubrica „Seniorii Energiei” în cadrul publicației „Mesagerul Energetic”
Este autor al Volumelor I, II și III „Seniorii energiei – Dialoguri de Suflet” (Editura AGIR, 2015, 2018, 2020) și al cărților de memorialistică „Omul Marius Peculea – Înregistrarea unei mărturisiri ”(Editura AGIR, 2017) și „Vis de frumos – Neli Pfeiffer” (Editura Mistral Info Media, 2020). Este coautor al Monografiei „CNR-CME. 90 de ani de brand energetic românesc” (Editura AGIR, 2014) și coordonator al Monografiei „Transelectrica –10 ani” (2010).
A organizat și a coordonat peste 700 de evenimente tehnice și științifice naţionale și cu participare internaţională, a realizat un mare număr de documente privind strategia de comunicare și de promovare corporativă, precum și două filme documentare „Aniversarea a 50 de ani a Dispecerului Energetic Național” (2005) și „Transelectrica – 10 ani” (2010).
Adriana Vasilescu is a management consultant based in Canada, specialized in defining, operationalizing, and leading execution of complex business projects and programs.
Adriana VASILESCU este absolventă a Institutului Politehnic București, Facultatea de Mecanică.
https://adrianaconsulting.ca/
Inginer la a treia generație și salariat ICEMENERG la a doua generație, a fost cercetător științific la ICEMENERG începând cu anul 1980 până în anul 1987, când a emigrat. După doi ani petrecuți în Grecia, s-a stabilit în Canada, unde locuiește și în prezent. Este fiica lui Mario Duma (http://marioduma.ro/), care a lucrat la ICENERG/ ICEMENERG între 1970 și 1991. Mario Duma a condus laboratorul de politici energetice și de prognoză energetică; colaborarea sa strânsă cu Călin Mihăileanu și respectul și simpatia pe care Mario Duma i le purta îi erau deci cunoscute Adrianei încă din anii de liceu.
Adriana a lucrat la Laboratorul de Energetică Generală, Industrială și Surse Noi (LEGIS); în acei ani de ICEMENERG a învățat ce înseamnă rigoarea, dar și curajul necesare în activitatea de cercetare – disciplina intelectuală a cercetătorului, pe care nu a abandonat-o niciodată. Emigrarea a determinat schimbarea domeniului către informatică – lucrând între 1989–1994 la centrul de calcul al unei mari firme de comerț din Canada și SUA. În 1994 s-a întors temporar în România împreuna cu familia. A tradus și publicat în România, în colaborare cu SCIENTCONSULT (firma de consultanță a lui Mario Duma, înființată după pensionare) și cu editura AGIR, „Reengineering-ul Corporației”, de Hammer și Champy, o lucrare seminală ce putea fi deosebit de utilă schimbărilor necesare în țară; tot prin SCIENTCONSULT a ținut cursuri de Project Management și practici moderne de management pentru conducători de firme de stat și private din întreaga țară. Între1995–1996 a fost director de IT, calitate și Business Process Management la DHL România; în doar 18 luni, a dezvoltat o echipă puternică, folosind metode și practici din Canada; mulți din echipă au ajuns apoi in posturi la nivel european.
La reîntoarcerea în Canada, a lucrat ca executive management consultant la IBM, specializându-se în managementul programelor naționale complexe cu componente mari informatice. Din cei 16 ani la IBM, în ultimii 7 ani a condus programul global de dezvoltare și comercializare de programe software proprietate intelectuală. Din 2014, lucrează ca manager de programe complexe la marile bănci din Canada, unde conduce proiecte de transformare digitală.
Adriana se ocupă și de crearea prezenței pe internet a contribuției unor personalități intelectuale din generațiile precedente; ca parte din această activitate, a avut plăcerea de a crea site-ul web www.calinmihaileanu.com și de a publica pe Google Books unele din cărțile la care Călin Mihăileanu a fost autor sau coautor, precum și cartea „Istorie trăită în ICEMENERG”.
Florin-Teodor Tănăsescu (born 12 April 1932) is a Romanian electrical engineer, professor at the Politehnica University of Bucharest.
Prof. dr. ing. Florin Teodor TĂNĂSESCU s-a născut la 12 aprilie 1932, în Bârlad, jud. Vaslui. Este unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai electrotehnicii româneşti contemporane.
A absolvit Facultatea de Electrotehnică din Bucureşti, promoţia 1956, în specialitatea maşini şi aparate electrice.
A fost repartizat în acelaşi an la Institutul de Cercetări Electrotehnice (ICET). A susţinut teza de doctorat „Contribuţii la studiul unor fenomene caracteristice în domeniul descărcărilor parţiale“ la Institutul Politehnic Iaşi, obţinând în anul 1968 titlul de doctor inginer în domeniul „Măsurări electrice“. Formaţia profesională este completată cu absolvirea unor cursuri de perfecţionare la nivel de conducere în anii 1975, 1981, 1986.
Este cercetător ştiinţific principal gr. I al Institutului de Cercetări pentru Industria Electrotehnică Bucureşti (ICPE), profesor, conducător de doctorat la disciplina Electrotehnologii, Universitatea Politehnica Bucureşti, din anul 1976, şi profesor la Universitatea „Valahia“ Târgovişte.
A ocupat importante funcţii profesionale în ICPE Bucureşti: 1956–1961, cercetător ştiinţific, responsabil problemă; 1961–1964, cercetător ştiinţific principal, responsabil problemă; 1964–1968, secretar ştiinţific, coordonator de domeniu; 1968–1969, director adjunct ştiinţific, coordonator al problematicii de cercetare a institutului; 1969–1984, director al Institutului de Cercetări pentru Industria Electrotehnică (ICPE), coordonator al activităţii ştiinţifico-economice a institutului; 1984–1985 director ICPE şi director general al Institutului Central de Electrotehnică; 1985–1987, vicepreşedinte al Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, preşedinte al Consiliului Ştiinţific ICPE; 1987–1991, director general ICPE; 1991–1992 iunie, cercetător ştiinţific pr. gr. I ICPE – domeniul
Electrotehnologii şi surse noi de energie; 1993–1996, secretar de stat în Ministerul Cercetării şi Tehnologiei. În prezent este vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România (ASTR) şi preşedinte al Comitetului Electrotehnic Român (CER), din anul 1984.
A publicat zeci de cărţi, sute de articole şi comunicări ştiinţifice. Este autor sau coautor la zeci de brevete de invenţie. F.T. Tănăsescu este laureat al unor saloane de invenţii din ţară şi străinătate şi laureat al Premiului „Traian Vuia“ al Academiei Române (1970).
A fost decorat pentru activităţi ştiinţifice cu Meritul ştiinţific, clasele I, II, III, (1970–1985) şi cu Ordinul pentru Merit cu grad de Ofiţer (2000). Este membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova.
