About this ebook
În acel moment, Opus Dei era prezentă în aproape toate ţările din Europa Occidentală şi din America, începuse să fie introdusă în Asia, Africa şi Oceania, iar membrii ei se numărau cu zecile de mii. Era evident, pentru orice observator al vieţii creştine, că era vorba de o instituţie de mare transcendenţă apostolică. Nu este, aşadar, de mirare că a atras atenţia mijloacelor de comunicare socială şi că diverse organe ale presei internaţionale s-au adresat Fondatorului său, sfântul Josemaría Escrivá de Balaguer, solicitându-i întâlniri şi interviuri.
About the author
Sfântul Josemaría Escrivá de Balaguer s-a născut la Barbastro (Huesca, Spania), la 9 ianuarie 1902. La vârsta de 15 sau 16 ani, a început să simtă primele semne ale unei chemări divine şi s-a hotărât să se facă preot. În 1918, şi-a început studiile ecleziastice la Seminarul din Logroño şi le-a continuat, din 1920, la S. Francisco de Paula din Zaragoza, unde a avut, până în 1922, funcţia de Superior. Din 1923, a urmat studii de Drept Civil la Universitatea din Zaragoza, cu permisiunea Autorităţii ecleziastice, fără a le face simultan cu studiile teologice. A fost făcut diacon la 20 decembrie 1924, şi a fost hirotonit preot la 28 martie 1925.
Şi-a început misiunea sacerdotală în parohia Perdiguera - dieceză din Zaragoza -, continuând-o apoi în orașul Zaragoza. În primăvara anului 1927, tot cu permisiunea Arhiepiscopatului, s-a mutat la Madrid, unde a desfăşurat o neobosită muncă de preot în toate mediile, îndreptându-şi atenţia şi către cei nevoiaşi şi neajutoraţi din cartierele sărace şi în special către bolnavii incurabili şi muribunzii din spitale. A preluat slujirea capelei Patronatului Bolnavilor, lucrare de ajutoare a organizației Doamne Apostolice ale Sfintei Inimi, şi a fost profesor la o Universitate, continuându-şi totodată studiile în cadrul cursurilor de doctorat în Drept Civil, care în vremea aceea se ţineau numai la Universitatea din Madrid.
La 2 octombrie 1928, Domnul l-a făcut să vadă limpede ceea ce doar presimţise până în acel moment şi sfântul Josemaría Escrivá a fondat Opus Dei. Călăuzit fără încetare de Domnul, la 14 februarie 1930 a înţeles că trebuie să extindă apostolatul înfăptuit de Opus Dei şi în rândul femeilor. Se deschidea astfel un nou drum, îndreptat spre promovarea, printre persoane din toate clasele sociale, a aflării sfinţeniei şi a exercitării apostolatului, prin sfinţirea muncii obişnuite, în mijlocul lumii şi fără ca aceste persoane să-şi schimbe starea.
De la 2 octombrie 1928, Fondatorul Opus Dei s-a dedicat, cu mare zel apostolic faţă de toate sufletele, împlinirii misiunii pe care i-o încredinţase Domnul. În 1934, a fost desemnat ca Rector al Patronatului Sfintei Isabel. În timpul războiului civil spaniol şi-a exercitat misiunea de preot – uneori punându-şi în pericol viaţa – la Madrid şi, mai târziu, la Burgos. Încă de pe atunci, sfântul Josemaría Escrivá a fost nevoit să întâmpine vreme îndelungată grave dificultăţi, pe care le-a depăşit cu seninătate şi spirit supranatural.
La 14 februarie 1943, a întemeiat Societatea Sacerdotală a Sfintei Cruci, legată indisolubil de Opus Dei, care, pe lângă faptul că a permis hirotonirea membrilor laici ai Opus Dei şi admiterea lor în slujba Lucrării, avea să facă posibil mai târziu şi ca și preoţii diecezani să împărtăşească spiritualitatea şi ascetica Opus Dei, căutând sfinţenia în exercitarea îndatoririlor lor preoțești, şi depinzând exclusiv de respectivul Episcop.
În 1946, şi-a stabilit reşedinţa la Roma, unde a rămas până la sfârşitul vieţii. De acolo, a stimulat şi orientat extinderea Opus Dei în toată lumea, dăruindu-şi din plin toată energia, pentru a da bărbaţilor şi femeilor din cadrul Operei o solidă formaţie doctrinară, ascetică şi apostolică. La moartea Fondatorului său, Opus Dei avea peste 60.000 de membri reprezentând 80 de naţionalităţi.
Sfântul Josemaría Escrivá de Balaguer a fost Consultant al Comisiei Pontificale pentru interpretarea autentică a Codului de Drept Canonic şi al Sfintei Congregaţii a Seminariilor şi Universităţilor; Prelat de Onoare al Sanctităţii Sale şi membru «ad honorem» al Academiei Pontificale Romane de Teologie. A fost de asemenea Mare Cancelar al Universităţilor din Navarra (Pamplona, Spania) şi din Piura (Perú).
Sfântul Josemaría Escrivá a murit la 26 iunie 1975. De ani de zile, îşi oferea Domnului viaţa închinată Bisericii şi Papei. A fost înmormântat în cripta bisericii Santa Maria della Pace din Roma. Drept succesor al său a fost ales, în unanimitate, la 15 septembrie 1975, Álvaro del Portillo (1914-1994) care, timp de mulţi ani de zile, îi fusese cel mai apropiat colaborator. Următorul Prelat al Opus Dei a fost monseniorul Javier Echevarría, care a lucrat de asemenea câteva decenii cu Sfântul Josemaría Escrivá şi cu primul său succesor, monseniorul Portillo. Opus Dei care, de la bun început, se bizuise pe Autoritatea diecezană şi, din 1943, şi pe acea «appositio manuum», iar apoi pe aprobarea Sfântului Scaun, a fost ridicată la rangul de Prelatură personală de către Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea, la 28 noiembrie 1982: era forma juridică prevăzută şi dorită de Sfântul Josemaría Escrivá. Actualul Prelat al Opus Dei este Mons. Fernando Ocáriz.
Faima de sfânt de care s-a bucurat Fondatorul Opus Dei încă din timpul vieţii s-a extins tot mai mult, după moartea sa, în toate colţurile lumii, aşa cum dovedesc nenumăratele mărturii de ajutor spiritual şi material atribuite intervenţiei sale; printre acestea, câteva vindecări inexplicabile ştiinţific. Au existat şi extrem de multe scrisori venite din cele cinci continente, printre care şi acelea de la 69 de Cardinali şi de la aproximativ o mie trei sute de Episcopi - adică mai mult de o treime din episcopatul mondial - , prin care s-a solicitat Papei deschiderea Procesului de Beatificare şi Canonizare a lui Josemaría Escrivá de Balaguer. Congregaţia pentru Procesele de Beatificare a acordat, la 30 ianuarie 1981, acel «nihil obstat» pentru începerea Procesului iar Ioan Paul al II-lea l-a ratificat la 5 februarie 1981.
Între 1981 şi 1986 au avut loc la Roma şi la Madrid două procese de cercetare a vieţii şi virtuţilor lui Josemaría Escrivá. Având în vedere rezultatele ambelor procese, şi adoptând opiniile favorabile ale Congresului Consultanţilor Teologi şi pe cele ale Comisiei Cardinalilor şi Episcopilor membri ai Congregaţiei pentru Procesele Sfinţilor, la 9 aprilie 1990 Sfântul Părinte a declarat eroismul virtuţilor lui Josemaría Escrivá, care a primit astfel titlul de Venerabil. La 6 iulie 1991, Papa a ordonat promulgarea Decretului care declară caracterul miraculos al unei vindecări datorate intervenţiei Venerabilului Josemaría Escrivá, act prin care s-au încheiat demersurile juridice prealabile beatificării Fondatorului Opus Dei, care a avut loc la Roma, la 17 mai 1992, printr-o ceremonie solemnă condusă de Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea, în Piaţa San Pietro. De la 21 mai 1992, trupul său se odihneşte în altarul bisericii Prelaturii Santa Maria della Pace, în sediul central al Prelaturii Opus Dei, însoţit veşnic de rugăciunile şi recunoştinţa numeroaselor persoane din toată lumea care s-au apropiat de Domnul, atrase de exemplul şi învăţăturile Fondatorului Opus Dei.
După ce a aprobat, la 20 decembrie 2001, un decret al Congregaţiei pentru Procesele Sfinţilor cu privire la un miracol atribuit intervenţiei sale şi după ce i-a ascultat pe Cardinalii, Arhiepiscopii şi Episcopii reuniţi în Consistoriu la 26 februarie 2002, Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea l-a canonizat pe Josemaría Escrivá, la 6 octombrie 2002.
Între scrierile sale publicate se numără, pe lângă studiul teologico-juridic Stareţa din Las Huelgas, cărţi de spiritualitate care au fost traduse în numeroase limbi: Drum, Sfântul Rozariu, Cristos e cel care trece, Prietenii lui Dumnezeu, Calea Crucii, A iubi Biserica, Brazdă şi Forjă, ultimele cinci publicate postum. Reunindu-se câteva din interviurile sale acordate presei a fost publicată cartea Convorbiri cu Mons. Escrivá de Balaguer.
